1 Corinteni - capitolul 1

La doar cativa ani de la intemeierea Bisericii din Corint, Pavel scrie aceasta epistola cunoscuta ca “1 Corinteni” celor pe care i-a nascut in credinta, cel mai probabil in toamna anului, 51 e.n., in timpul celei dea doua calatorii misionare. Pe ei Pavel ii numeste “Biserica lui Dumnezeu din Corint”, cei ce au fost sfintiti(adica sfintirea pozitiei) prin acceptarea lui Isus ca Mantuitor si Domn al vietii lor, avand ca obiectiv zilnic sfintirea personala (progresiva), folosindu-se de mijloacele Harului si luptandu-se zilnic, cu ei insisi, cu ispitele, cu pacatul,… etc., angrenandu-se intr-un proces lung si anevoios de modelare dupa chipul lui Hristos, pentru a ajunge la idealul biblic-Desavarsirea.

In cuvintele lui de salut Pavel sublineaza valentele acestei chemari si considera extrem de important ca in Corintul pagan era un grup de oameni mantuiti care aveau marea responsabilitate de a fi sare si lumina. In acelasi timp apostolul era constient de presiunea la care erau supusi cei credinciosi, presiunea pacatului manifestat sub multiple forme cu scopul de a aduce “Corintul” in Biserica. Vom vedea pe parcursul lecturari epistolei ca in multe (chiar prea multe) aspecte Corintul a intrat in Biserica, iar apostolul si-a asumat dificila misiune de a scoate pacatele Corintului din Biserica lui Dumnezeu din Corint. Factorul motivator suficient pentru a activa sau a reactiva credinta celor vizati din Corint a fost sa ramana Isus Hristos a carui cunoastere imbogateste(spiritual) intareste, echilibreaza si mai ales finalizeaza ceea ce a inceput in noi. Fidelitatea lui Hristos este perfecta, incomutabila, absoluta, desavarsita.

Sursele de informare a lui Pavel le gasim chiar in continutul epistolei:

• Ai Cloiei (o familie de negustori cu care Pavel s-a intalnit cel mai probil la Efes) care l-au informat pe apostol despre o parte din problemele Biserici din Corint. In capitolele 1-6 Pavel trateaza acele probleme pe care ai Cloiei i le-au adus la cunostinta.
• A doua sursa de informare este de fapt o scrisoare pe care conducerea Bisericii din Corint i-o trimite lui Pavel, cerandu-i sfatul intr-o serie de probleme pe care apostolul le trateaza in capitolele 7-15. Nu cunoastem nimic despre continutul scrisorii celor din Corint, avem doar raspunsurile lui Pavel la aceasta scrisoare.

P.S. Dupa unii exista a treia sursa de informare gasita in capitolul 5 “de pretutindeni se spune ca….”, insa in opinia mea Pavel formuleaza in felul acesta introducerea a ceea ce avea sa spuna si nici de cum nu citeaza “gura satului”, ca si sursa, deoarece ar legitima barfa si zvonistica, metode incompatibile cu mesajul crestin, reprezentat la varf de un apostol de exceptie.

I. Pruncia Spirituala - cauza dezbinarilor

La vremea cand Pavel scrie epistola prin Biserica din Corint trecusera cel putin trei lucratori de exceptie: Pavel, Petru, Apolo. Fara indoiala ca toti l-au propovaduit pe Hristos, imbracand mesajul in cuvinte si metode proprii, dar cei din Corint s-au atasat mai mult de acesti slujitori, decat de Hristos, afirmand copilareste: “eu sunt a lui Pavel….etc.”, laudandu-se cu unul impotriva celuilalt. Ei in loc sa fructifice ocaziile pe care Dumnezeu le-a dat, trimitand slujitorii sai, acestia s-au lansat in dispute copilaresti manifestandu-si simpatia sau antipatia fata de acesti slujitori. Daca radacina problemei era pruncia spirituala sau chiar lumescul din ei, reparatia nu putea veni decat proclamand baza teologica a mantuiri “Cine a murit pentru voi?” Pavel , Petru, Apolo sau Hristos?, si invitatia de a creste in Hristos.

II. Propovaduirea Crucii

Propovaduirea Crucii este……

- pentru greci este o nebunie

- pentru iudei o pricina de poticnire

- pentru cei ce cred, fie iudei fie greci, este puterea lui Dumnezeu.

III. Intelepciunea lumii

Lumea greca din vremea lui Pavel nu ducea lipsa de intelepti dupa standardele lumii. Acestia nu au putut sa inteleaga nimic despre Jertfa perfecta de pe Cruce prin intelepciunea lor, iar confratii lor evrei l-au rastignit pe Hristos crezand ca aduc servicii iudaismului punand capat lucrari unui invatator cosiderat de ei rebel.

Dar Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe oameni prin nebunia propovaduiri crucii, facand de rusine inteleptii si lucrurile intelepte ale lumii (vezi v. 27-30) pentru a elimina orice merit uman in mantuire si orice pretext de lauda inaintea lui Dumnezeu. “Cine se lauda sa se laude in Domnul” .

Pastor Alexandru Trombitas

Back